Speram si eu la o iubire imposibila, daca o pot numi iubire, de fapt nici nu stiu daca am simtit asa ceva , e prea mult pentru mine sa spun ca “Iubesc!”, o consider mai mult o senzatie de atasare, pentru ca de multe ori spunem ca nu putem trai fara “acea persoana” care pare centrul universului nostru, dar uitandu’ne in spate observam ca au fost atatea persoane fara de care nu puteam trai si totusi am continuat viata fara sa ne mai pese de ele, care acum poate trec pe langa noi fara sa le dam atentie, considerandu’le simple prezente fara importanta.Dar sunt persoane pe care ar trebui sa le privim cu drag pentru ca au contribuit la momentele noastre fericite si au conturat personaliatatea noastra, desi nu ne dam seama. Fiecare suflet care ne’a fost aproape la un moment dat a contribuit la crearea persoanelor care suntem acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu